Definiția cuvântului „pișca”

pișca — verb

(v.tranz.) a prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
a apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze.
(v.tranz.) a rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
(fam.) a se alege cu ceva.
(fam.) a fura câte puțin, pe nesimțite.
(v.tranz.) (despre insecte) a înțepa, a mușca.
(despre animale și păsări) a apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca.
(v.tranz. și intranz.) (despre vânt, frig etc.) a provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde.
(v.tranz.) (despre brumă, ger etc.) a strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
(v.tranz.) (despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) a provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
(v.tranz.) (glumeț) a lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate.
(fig.) a înțepa cu vorba.
(v.refl.) (reg.; despre lună și lumina ei) a începe să scadă, să descrească.

dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal și folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunțate ale apei.