Definiția cuvântului „pierea”

pierea — verb

(v.intranz.) (despre ființe) a înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească).
(prin exagerare):
(despre vegetație) a se ofili, a se usca.
a fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina.
(despre abstracte, stări, senzații etc.) a lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă.
a se șterge din amintire, a fi dat uitării.
(despre sunete, zgomote, lumină etc.) a-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat.
a dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit.
a i se fura ceva.
a dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva.
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pieri.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pieri.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pieri.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pieri.