Definiția cuvântului „pici”

pici — verb

(v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea de la o oarecare înălțime.
a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.).
(fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p.ext.) a fi numai zdrențe.
(despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli.
(despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
(fig.) a muri (în luptă).
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită).
(v.intranz.) a cădea în picături; (spec.) (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari.
(v.refl., intranz. și tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
(v.intranz.) (fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit).
(v.intranz.) (fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
(v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea în..., a da în..., a fi cuprins de...
(pop.; despre zile, evenimente, etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
(v.tranz.) (pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva).
(v.intranz.) (despre avioane) a coborî în picaj.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pica.

(pop.) ură ascunsă, nemărturisită, dușmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună.
unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; (p.ext.) carte de joc cu acest semn.