corp solid suspendat care, sub acțiunea unei forțe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate.
dispozitiv care, oscilând, reglează funcționarea unui mecanism.
pendul — verb
(v.intranz.) (despre pendule) a face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; (p.gener.) (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.