Definiția cuvântului „pe”

pe — prepoziție

(introduce un complement direct). (complementul este exprimat printr-un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o ființă)
(complementul este exprimat printr-un substantiv comun care indică un lucru)
(complementul este exprimat printr-un pronume personal, relativ, interogativ, demonstrativ, nehotărât sau negativ)
(complementul este exprimat prin numeralul nehotărât „câți”, „câte”, cu valoare de pronume relativ)
(complementul este exprimat printr-un numeral ordinal, cardinal, distributiv)
(complementul este exprimat printr-un adjectiv sau un numeral substantivat, fiind precedat de articolul „cel”)
(complementul este exprimat printr-un substantiv sau un pronume precedate de adverbul de comparație „ca”)
(introduce un complement indirect). în legătură cu..., fiind vorba de...
împotriva, în contra (cuiva).
în schimbul, pentru...
(cu o nuanță temporală și distributivă) în schimbul unei munci (de o zi, de o lună etc.); în timp de...
(introduce un complement circumstanțial) (introduce un complement circumstanțial de loc)
(cu o nuanță instrumentală)
(cu o nuanță temporală)
(dă complementului pe lângă care stă o nuanță de aproximație)
(formează expresii și locuțiuni)
(introduce un complement circumstanțial de timp)
pe timp de..., pe o durată de..., în fiecare, la fiecare, pentru fiecare: într-o perioadă de...
în, spre, înspre.
(introduce un complement circumstanțial de mod)
(cu o nuanță locală)
în schimbul..., pentru..., cu prețul..., cu...
(cu o nuanță instrumentală) cu ajutorul..., prin intermediul..., cu..., prin...; în...
(indică un raport de măsură)
(cu sens distributiv)
(introduce un complement circumstanțial de cauză, adesea cu nuanță finală) din cauza.
în urma, ca urmare.
(introduce un complement circumstanțial de scop) spre, pentru; spre a..., pentru a..., să...
(în formule de jurământ)
(urmat de un atribut)