(v.refl.) (despre obiecte de metal oxidabil) a căpăta patină.
a se uza, a se învechi.
(v.tranz.) a face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină, a da patină.
(v.intranz.) (despre oameni) a se da pe gheață cu patinele; a practica patinajul.
(despre roțile vehiculelor) a se învârti în loc fără să înainteze; (p. ext.) (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa.
a se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
(tehn.) a glisa.
patina — substantiv
forma de singular articulat pentru patină.
patina — substantiv
strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde.
(p.anal.) culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime.
strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.
obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj.
rarfiecare dintre cele două tălpi ale saniei.
rarschi.
piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare.
organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor.