drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
(fig.) (ir.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
certificat, dovadă.
drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
(înv.) impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere.
patentă — verb
(v.tranz.) a acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție.
(v.tranz.) (înv.) a supune pe cineva la plata unei patente.
(v.tranz.) (tehn.) a aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare.