← parca (toate sensurile)

Definiția cuvântului „parca”

parca — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru parcă.

parca — substantiv

  1. (mai ales la pl.) fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne.

parca — verb

  1. (v.tranz.) a lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru parca.

parca — verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru parca.

parca — adverb

  1. se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea.
  2. este posibil, se pare că da.
  3. (cu valoare de conjuncție) ca și cum, ca și când.
  4. ca și cum ar fi, ca și când ar fi.