Definiția cuvântului „pafta”

pafta — substantiv

1. încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (prețios și împodobită cu pietre prețioase).
2. cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte.
3. dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.).
4. piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor.