Definiția cuvântului „păstoriță”
păstoriță — verb
- (v.tranz.) (despre oameni) a duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște, a pășuna.
- (v.intranz.) a se ocupa cu păstoritul.
- (v.tranz.) (fig.) (folosit și absol.) a conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii.
păstoriță — substantiv
- ciobăniță.