← păscut (toate sensurile)

Definiția cuvântului „păscut”

păscut — substantiv

  1. faptul de a paște; pășunat, pășune.

păscut — adjectiv

  1. (despre iarbă, fân) mâncat de către animale erbivore.
  2. (p.anal.; înv.) cules.
  3. (p.anal.; înv.) procurat.
  4. (p.ext.) mâncat.
  5. (despre stări sufletești, facultăți psihice) resimțit.
  6. (despre stări sufletești, facultăți psihice) întreținut.
  7. (despre stări sufletești, facultăți psihice) întețit.
  8. (înv.) ros de către viermi, boli.
  9. (înv.) distrus de către viermi, boli.
  10. (înv.) dezonorat.
  11. (înv. și reg.) rătăcit.
  12. (reg.; despre păr) tocit.
  13. (reg.; despre păr) tuns.
  14. (despre un teren) folosit ca loc de pășune.
  15. (despre animale erbivore) însoțit de către păstor pentru a paște.
  16. (bis.; înv.; despre colectivități) condus de către un îndrumător spiritual.
  17. (și substantivat m. și f) (bis; înv.) (om) îndrumat de către duhovnic.
  18. (și substantivat m. și f) (ființă) ocrotită, păzită.
  19. (fig.) urmărit cu perseverență de noroc.
  20. (fig.) amenințat de primejdii.
  21. (fig.) dușmănit.

păscut — verb

  1. forma de participiu trecut pentru paște.