Definiția cuvântului „oțel”

oțel — substantiv

aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
(la pl.) diverse sorturi de oțel; (p.ext.) obiecte fabricate din acest aliaj.
(rar; la pl.) ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.
(înv.; la pl.) mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
(p.ext.) armă.