oglindă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „oglindă”

oglindăsubstantiv

  1. un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor.
  2. (p. anal.) (de obicei urmat de determinări) suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina.
  3. (fig.) ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva.

oglindăverb

  1. formă alternativă pentru oglindi.