ocară (toate sensurile)

Definiția cuvântului „ocară”

ocarăsubstantiv

  1. (pop.) vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare.