oblic (toate sensurile)

Definiția cuvântului „oblic”

oblicadjectiv

  1. înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
  2. (despre cilindri și prisme) care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
  3. (despre ochi) cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
  4. (fig.) (despre priviri) bănuitor, iscoditor.

oblicverb

  1. (v.intranz.) (rar) a ocoli, a coti.