← obișnuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „obișnuit”

obișnuit — verb

  1. (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
  2. (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.
  4. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.

obișnuit — adjectiv

  1. care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.
  2. care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
  3. (adverbial) în mod regulat, de obicei.
  4. care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând.

obișnuit — substantiv

  1. persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc.

obișnuit — verb

  1. forma de participiu trecut pentru obișnui.