← nătâng (toate sensurile)

Definiția cuvântului „nătâng”

nătâng — substantiv

  1. persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc.
  2. rarom nepriceput, naiv, neîndemânatic.
  3. om îndărătnic, încăpățânat; om supărăcios, nervos.

nătâng — adjectiv

  1. fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc.
  2. (despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc.
  3. rarnepriceput, naiv, neîndemânatic.
  4. îndărătnic, încăpățânat; supărăcios, nervos.