Definiția cuvântului „norocit”
norocit — verb
- (v.tranz.) (pop. și fam.) a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici.
- (v.refl.) a deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
- (v.tranz.) (pop.) a ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva.
norocit — adjectiv
- (înv.) norocos.
- (pop.) mulțumit, fericit.