(v.tranz.) a pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici.
(v.tranz. și refl.) (lingv.) a determina sau a suferi o neutralizare.
(v.tranz. fact. refl.) (chim.) a (se) face neutru.
(v.tranz.) (fiz.) a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru neutraliza.
neutralizau — verb
forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru neutraliza.