Definiția cuvântului „neplăcere”

neplăcere — substantiv

1. stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
2. necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.