nădejde (toate sensurile)

Definiția cuvântului „nădejde”

nădejdesubstantiv

  1. încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.
  2. (concr.) ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva.