Definiția cuvântului „mușca”

mușca — verb

(v.tranz.) a apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
(despre insecte) a pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
(fig.) a provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
(v.intranz. și tranz.) a rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
(v.tranz. fig.) a ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mușca.

denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; (p.gener.) (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele.
(înv. și pop.) albină.
(p.anal.) (la oameni) smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară.
mustață foarte mică.
(reg.) cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta.
(pop.) vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane).
(la tir) punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei.
(reg.) punct de broderie la cusăturile cu motive naționale.
(sport) categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg.