Definiția cuvântului „muri”

muri — verb

(v.intranz.) a înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expira.
(despre plante) a se usca, a se veșteji.
(fig.) a înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru muri.

(bot.) (Rubus; mai ales Rubus fruticosus) arbust ghimpos, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile.
(constr.) (înv. și livr.) element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete.

(v.tranz.) a ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve.
(v.refl.) (despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) a deveni acru și bun de mâncat.
a conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
a muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
(fig.) a uda tare, până la piele.
(eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.).
(eufem. despre copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mura.