Definiția cuvântului „murau”

murau — verb

(v.tranz.) a ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve.
(v.refl.) (despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) a deveni acru și bun de mâncat.
a conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
a muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
(fig.) a uda tare, până la piele.
(eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.).
(eufem. despre copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mura.