Definiția cuvântului „mușcau”

mușcau — verb

(v.tranz.) a apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
(despre insecte) a pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
(fig.) a provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
(v.intranz. și tranz.) a rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
(v.tranz. fig.) a ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mușca.