(v.intranz.) a înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expira.
(despre plante) a se usca, a se veșteji.
(fig.) a înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru muri.
mori — substantiv
instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcție prevăzută cu asemenea instalații.
(depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită”, „stricată” etc.) gură (considerată ca organ al vorbirii); (p.ext.) persoană care flecărește fără încetare; meliță.
mașină de lucru sau instalație folosită pentru mărunțirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcție prevăzută cu asemenea mașini sau instalații.
(înv.) fabrică (în care materia primă era mărunțită, zdrobită, frământată).
(reg.) jocul de țintar.
mori — verb
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru muri.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru muri.