← moale (toate sensurile)Definiția cuvântului „moale”
moale — adjectiv
- care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; p. ext. afânat, pufos.
- (substantivat, n. sg. art.) parte moale a unui lucru.
- (despre gură, buze) cărnos, fraged.
- moleșit, flasc; puhav.
- puțin consistent; subțire, apos.
- (despre pâine, cozonac etc.) proaspăt; fraged.
- (despre icre) proaspăt, neconservat.
- (despre fructe) zemos; mălăieț.
- flexibil, elastic.
- (despre terenuri) umed, reavăn, jilav.
- (despre metale și aliaje) cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etc.
- (despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat.
- sleit de puteri, istovit, vlăguit.
- (despre oameni) lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă.
- cu suprafața netedă, fără asperități; neted.
- catifelat, mătăsos; plăcut la atingere.
- necolțuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat.
- (despre culori, lumină sau izvoare de lumină, sunete) lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând.
- (despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) călduț (și umed); p. ext. plăcut, blând.
- (despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) domol; blând, blajin.
- (despre mișcări) ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab.
- care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală.
moale — substantiv
- parte moale a unui lucru.