← mira (toate sensurile)

Definiția cuvântului „mira”

mira — verb

  1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.
  2. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
  3. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
  4. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.

mira — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru miră.

mira — substantiv

  1. riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor.
  2. cătare (la armă).
  3. imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.

mira — verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mira.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mira.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mira.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mira.