← mers (toate sensurile)

Definiția cuvântului „mers”

mers — verb

  1. (v.intranz.) a se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla.
  2. (despre nave sau alte obiecte plutitoare) a pluti.
  3. (despre păsări, avioane etc.) a zbura.
  4. (fam.; despre mâncăruri și băuturi) a putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât.
  5. a pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta (spre...).
  6. la imperativ, ca termen de urare sau de îndemn.
  7. a urma, a frecventa cursurile unei instituții de învățământ.
  8. (înv. și reg.; despre ființe și lucruri) a intra, a pătrunde.
  9. (fig.) a ajunge.
  10. (pop.) a se angaja (într-o slujbă).
  11. a se înrola.
  12. (despre ape curgătoare, p. ext. despre lichide) a curge; a se scurge.
  13. a însoți, a întovărăși, a acompania.
  14. (la unele jocuri, mai ales la cel de cărți) a se angaja, a participa la joc.
  15. (despre întinderi de pământ, drumuri etc.) a se întinde până la...; a duce la...
  16. (despre știri, evenimente etc.) a ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi; a se propaga, a se generaliza.
  17. (despre acțiuni, evenimente, fenomene etc.) a se desfășura, a evolua, a decurge.
  18. (despre aparate, mecanisme etc.) a funcționa.
  19. (despre ființe) a o duce, a-i fi (bine sau rău).
  20. a reuși, a izbuti.
  21. a înainta, a progresa, a se dezvolta.
  22. (despre oameni) a continua, a persevera.
  23. (despre materiale, mai ales despre alimente) a fi necesar, a se consuma, a se întrebuința (într-o anumită cantitate).
  24. (înv. și pop.) a se calcula, a se socoti.
  25. (mat.; despre numere) a se cuprinde, a intra în alt număr.
  26. a se potrivi, a fi posibil; a se putea, a se accepta, a se admite.
  27. a se potrivi, a se armoniza, a se asorta.
  28. (jur.; despre termene, clauze etc.) a intra în vigoare.
  29. (despre bani, documente etc.) a fi valabil, a fi în uz, a avea curs.
  30. (despre salarii) a reveni (cuiva) în continuare.
  31. a umbla îmbrăcat într-un anumit fel; a purta.
  32. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru merge.

mers — verb

  1. formă alternativă pentru merge.

mers — substantiv

  1. faptul de a merge.
  2. deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere.
  3. fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva.
  4. rarcurs, curgere (a unei ape curgătoare).
  5. ieșire (a fumului, a gazelor etc.).
  6. evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.).
  7. rardesfășurare a unei activități.
  8. (mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument.

mers — adjectiv

  1. (înv.) care s-a deplasat.
  2. care a plecat de undeva.
  3. care s-a dus undeva.
  4. (despre drum) care a fost parcurs.
  5. care s-a mutat în alt loc.

mers — verb

  1. forma de participiu trecut pentru merge.