Definiția cuvântului „meșteșugire”

meșteșugire — substantiv

1. (rar; mai ales fam.) acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei.
2. talent, pricepere, îndemânare.
3. uneltire, șiretlic, vicleșug.
4. (înv. și pop.; concr.) meșteșug.