obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață.
(bot.) numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor;
(Sorghum vulgare) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete;
(Sorghum saccharatum) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunza lată și cu tulpina bogată în materii zaharoase.
(p.ext.) lan de mături.
(bot.) (Kochia scoparia) plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor.
mătură — verb
(v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) maturiza.
mătură — verb
(v.tranz. și intranz.) a curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura; a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura.
(v.tranz.) a atinge în trecere.
(v.tranz.) (p.anal.) (despre vânt, ape) a purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale.
(v.tranz.) (fig.) a înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni.