Definiția cuvântului „marcat”

marcat — verb

(v.tranz.) a face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
(v.tranz.) a imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
(v.tranz.) (fig.) a constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.
(v.tranz.) a scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta.
(v.tranz.) a constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
(v.tranz.) a delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
(v.tranz.) (sport) a obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie.
(v.tranz.) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru marca.

care poartă o marcă.
(despre obiecte de metal prețios) care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
(despre greutăți) prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
(despre căi de comunicație) care este prevăzut cu marcaj.
(fig.) (despre abstracte) care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.