← mania (toate sensurile)

Definiția cuvântului „mania”

mania — substantiv

  1. stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice).
  2. tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe.
  3. obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.

mania — verb

  1. (v.tranz.) (înv.) a mânui, a manipula.

mania — substantiv

  1. stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază.
  2. necaz, ciudă.
  3. (pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate.

mania — verb

  1. (v.refl.) a se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria.