Definiția cuvântului „mandrin”

mandrin — substantiv

dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.
unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi.
sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.

(v.tranz.) a îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
(v.tranz.) (tehn.) a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.