Definiția cuvântului „măsura”

măsura — verb

(v.tranz.) a determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări.
rara aplica pedepse, lovituri etc.
a evalua, a aprecia valoarea, mărimea.
a străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță.
a cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc.
a privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător.
(fig.) (v.tranz.) a cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc.
(v.refl. și tranz.) a (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru măsura.

valoare a unei mărimi, determinată prin raportarea la o unitate dată; măsurare, determinare.
unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională.
conținutul unui astfel de instrument.
cantitate determinată, întindere limitată.
cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr-o fracție plasată la începutul primului portativ.
unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers.
(fil.) categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui.
(fig.) (mai ales la pl.) dispoziție, procedeu, mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere.
capacitate; valoare, putere, grad.
limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare.