radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații.
(fig.) strălucire; înseninare.
izvor, sursă de lumină.
(spec.) sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziției sau la semnalizare.
flacără, flăcăruie.
(pop.) lumânare.
unitate de măsură pentru fluxul luminos.
(și în sintagma lumina ochiului) pupilă; (p.ext.) ochi, privire.
(ca termen de comparație) ființă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preț, mai scump.
(fig.) ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învățătură, cultură, educație.
distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol.
(înv.; urmat de determinări) suprafață.
stăvilarul morii.
lumină — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lumina.
lumină — verb
(v.intranz.) (despre aștri sau despre alte surse de lumină) a produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci.
(v.tranz.) a revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine).
(despre oameni) a însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină.
(v.refl.) (despre obiectele pe care cade lumina) a deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină.
a se însenina.
(fig.) (v.tranz.) a răspândi știința și cultura în mase.
(v.tranz. și refl.) a (se) lămuri, a (se) clarifica.
(v.tranz.) a călăuzi, a îndrepta, a conduce.
(v.tranz.) a răspândi mulțumire, bucurie.
(v.refl.) (despre față, ochi etc.) a căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie.
(v.intranz.) (despre o idee, o imagine etc.) a apărea, a se ivi, a se înfiripa.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lumina.