← lovit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „lovit”

lovit — verb

  1. (v.tranz., intranz. și refl.) a (se) atinge cu putere, a (se) izbi.
  2. (v.tranz.) a bate.
  3. (v.tranz.) (fig.) a aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) atinge (fără violență).
  5. (v.refl.) a da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de...
  6. (v.tranz.) a izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc.
  7. (v.refl. recipr.) (înv.; despre țări, terenuri etc.) a se învecina.
  8. (v.tranz.) (despre stări fiziologice, boli etc.) a veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși.
  9. (v.refl. recipr.) (înv.) a se asemăna, a se potrivi.
  10. (v.tranz.) (înv.) a ataca.
  11. (v.refl. recipr.) a se lupta.
  12. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lovi.

lovit — substantiv

  1. (înv.) atac cu o armată.
  2. (înv.) lovire.
  3. (fig.) jignire.
  4. bătaie.
  5. (spec.) contuzie.
  6. (fig.) prejudiciu.
  7. (fig.) lezare.

lovit — adjectiv

  1. atins puternic.
  2. care a suferit o lovitură.
  3. (fig.) prejudiciat.
  4. (fig.) jignit.
  5. izbit unul de altul.
  6. (tipogr.; despre litere) cu defect.
  7. care s-a izbit de un obstacol.
  8. atins ușor.
  9. care a fost atacat.
  10. rănit de o armă, de un proiectil.
  11. cuprins de o boală, de o stare fiziologică etc.
  12. asupra căruia s-a abătut ceva.
  13. (spec.) contaminat.
  14. (înv. și reg.) care este potrivit cu situația.
  15. (înv. și reg.) care se aseamănă cu cineva.
  16. (înv. și reg.) care se potrivește cu cineva.
  17. (reg.; despre cuvinte) care rimează.

lovit — verb

  1. forma de participiu trecut pentru lovi.