(v.tranz.) a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.
(v.tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.
(v.tranz.) (fig.) a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
(v.tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
(tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
(v.refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
(v.refl.) (fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.
(v.tranz.) a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi.
(fig.) (v.refl.) a se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.
(v.tranz.) (în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.
(v.tranz. și refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja.
(v.intranz.) (despre plante) a face rod; a rodi.
(v.refl. și intranz.) (despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega.
(v.tranz.) (înv.) a lăsa ceva prin legat, prin testament; a testa.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lega.
legat — substantiv
faptul de a (se) lega.
strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă.
broșare, cartonare a unei cărți.
rodire.
dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc.
(concr.) bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară.
trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman.
reprezentant diplomatic al unui papă.
legat — adjectiv
(despre oameni) zdravăn, vânjos, voinic.
(despre sosuri, dulcețuri etc.) îngroșat, devenit consistent.