← iese (toate sensurile)

Definiția cuvântului „iese”

iese — verb

  1. (v.intranz.) a părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
  2. a se duce, a pleca de acasă.
  3. a se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
  4. (despre semănături) a răsări, a crește.
  5. a se naște din..., a-și trage originea; a proveni.
  6. a părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
  7. a se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.
  8. a ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel).
  9. a promova, a avansa, a ajunge.
  10. a rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
  11. (despre calcule, socoteli) a da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.
  12. a se decolora; a se spălăci.
  13. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru ieși.
  14. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru ieși.
  15. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ieși.
  16. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ieși.

iese — verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru ieși.