Definiția cuvântului „hăitui”

hăitui — verb

1. (v.intranz. și tranz.) a stârni, a goni vânatul spre vânători.
2. (v.tranz.) a goni, a mâna animalele domestice.
3. (fig.) a urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău.
4. (v.tranz.) a cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva.