← hrentuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „hrentuit”

hrentuit — adjectiv

  1. (reg.) stricat, uzat, dărăpănat.

hrentuit — verb

  1. (v.refl.) (reg.) a se strica; a se hodorogi.
  2. (v.refl.) a se împrăștia, a se risipi.