holtei (toate sensurile)

Definiția cuvântului „holtei”

holteisubstantiv

  1. bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar.
  2. rartânăr bun de însurat; flăcău.

holteiverb

  1. (v.intranz.) a trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei; a burlăci.