Definiția cuvântului „hohotim”
hohotim — verb
- (v.intranz.) a izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos.
- (v.intranz.) (fig.) (despre o vale, o pădure etc.) a răsuna puternic și prelung; a vui.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru hohoti.
hohotim — verb
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru hohoti.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru hohoti.