← gros (toate sensurile)

Definiția cuvântului „gros”

gros — adjectiv

  1. (despre corpuri cilindrice) care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite.
  2. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) dezvoltat mult în lățime.
  3. (pop.; la f.) gravidă, însărcinată.
  4. care are volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos.
  5. (despre litere) care este mai lat decât literele obișnuite.
  6. mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază.
  7. care este țesut din fire groase.
  8. (despre fluide) care curge sau se împrăștie greu; dens.
  9. (fig.) (despre întuneric, umbră, ceață etc.) adânc, compact.
  10. (fig.) (despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) adânc, grav.
  11. (înv.) grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult.

gros — adverb

  1. (pop. și fam.) mult, din plin, din belșug.
  2. (înv.) în linii mari, superficial, în mod grosolan.

gros — substantiv

  1. partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu.
  2. (pop. și fam.) închisoare.
  3. (reg.) buștean, trunchi; bârnă (groasă).
  4. măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți.

gros — substantiv

  1. monedă străină de argint, care a circulat odinioară și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei.