gratie (toate sensurile)

Definiția cuvântului „gratie”

gratiesubstantiv

  1. fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic.

gratiesubstantiv

  1. drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec.
  2. bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
  3. ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă).
  4. (cu valoare de prepoziție) datorită.