(v.tranz.) a fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
(v.refl. recipr.)
(fig.) (înv.) a urmări (o țintă, un ideal).
(v.tranz.) a alunga, a izgoni.
(v.intranz.) a alerga, a fugi.
(v.refl. și intranz.) (despre vitele cornute) a se împreuna (spre a se reproduce).
goniță — substantiv
insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator).