unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc.
cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă.
(înv.) spânzurătoare în formă de furcă cu doi dinți.
vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors.
furcărie.
organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor.
fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă.