(v.tranz.) a-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.
a răpi pe cineva.
(fig.) a lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde.
(v.refl.) (neobișnuit) a pleca pe furiș; a fugi.
(fig.) a fermeca, a vrăji.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru fura.
furați — verb
(fam.) forma de persoana a II-a plural la perfect simplu pentru fi.
furați — adjectiv
forma de masculin plural pentru furat.
furați — verb
forma de persoana a II-a plural la prezent pentru fura.
forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru fura.
forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru fura.
forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru fura.