Definiția cuvântului „funduri”

funduri — substantiv

partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.
parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient.
taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător.
(fam.) șezut, dos.
partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos.
partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.
(cu determinări indicând o regiune) punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.
partea dinapoi a unui vehicul.
parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii.
partea de deasupra a unui acoperământ de cap.