Definiția cuvântului „fugea”

fugea — verb

(v.intranz.) a se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă; a alerga, a goni.
(despre lapte și despre alte lichide) a da în foc (când fierbe).
(urmat de determinări introduse prin prep. "după") a urmări în fugă, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde.
(fig.) (despre vreme sau despre unități de timp) a trece repede, a se scurge rapid.
(fig.) (despre peisaje din natură) a se perinda prin fața ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul).
a părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deținut) a evada; (despre un ostaș) a dezerta.
(despre îndrăgostiți) a-și părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună.
a se depărta, a se retrage dintr-un loc.
(urmat de determinări introduse prin prep. "de") a se sustrage, a se eschiva, a evita.